Multi prieteni si colegi in se intreaba de ceva timp de ce nu mai scriu! Sunt asaltat mereu cu intrebarea de ce nu mai scrii la blogul ala al tau? A murit oare bloggerul din mine? Raspunsul e NU. Doar ca lucrurile prin care am trecut in ultimele luni de zile mi-au sistat activitatea si m-au facut sa nu mai scriu. Si unele mi-au sugerat frumos ca blogurile sunt o prostie si ca nu asa ceva face un “cineva” de varsta mea.
As tine sa contrazic acele vorbe doar ca am un imens respect pentru persoana care mi-a sugerat lucrul asta, dar niciodata nu mi-a placut ceva ce nu am facut si cu riscul de ale supara, o sa continui bloggingul. De ce?
Nu fac asta pentru prieteni, colegi, cititori sau familie. E pur si simplu decizia mea si o mentin. Scrisul e singurul lucrul care ma face diferit de altii si e ce ma tine in picioare cand sunt pe cale de a o lua razna.
Imi place sa scriu, ma face sa ma relaxez si imi da puterea sa trec peste unele lucruri care ma supara si nu-mi place sa ma opresc din ceea ce fac. Stiu ca unii ar zice ca mi-am gresit vocatia, ca trebuia sa aleg alta facultate decat una reala dar ce sa fac. Scrisul e doar a cale de a-mi exprima ideile, frustrarile si orice alta caracteristica mai exista.
Si sincer chiar daca exista destul de multi care sunt impotriva lucrului pe care il fac, pana la urma oricat de mult nu le-ar place trebuie sa-mi accepte decizia. Asta e situatia. Stiu ca am facut greseli, dar fac in asa fel incat sa nu le repet. End of story.
Asa ca pentru cei care vor neaparat sa stie daca o sa mai scriu raspunsul e DA. Dar nu o sa fie zilnic. Atata timp cat o sa scriu ceva ce sa-i atraga spre citit o sa fiu multumit de mine si de ceea ce realizez scriind.
