Acum 13 ani

“Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra si de reprezentantii eMAG.”

Am o vaga idee ca acum 13 ani, lumea romaneasca nici nu auzise de internet, blogosfera si alte chestii din astea. Ce intamplari as putea avea de atunci?

Imi aduc aminte cu nostalgie ca deabia implinisem 7 ani (ce mare eram) si imi gandul imi era inca cu un an in urma cand tipam ca orice copil la golurile alor nostrii de la mondialul American si aveam inima cat un purice cand speram o minune cu Suedia. Asta fiind atunci. Acum stiu din ce e facut fotbalul romanesc si nu mai tresar asa. Acum 13 ani, eram boboc in “Institutia” numita scoala prin care fiecare din noi a trecut ca sa ajunga unde suntem acum. Imi amintesc chiar si dupa atata timp colegii exasperati si speriati de doamnele care veneau odata la cateva luni sa ne faca 2-3 vaccine pe an, sau vremurile in care era la moda sa plangi sau sa te certe invatatoarea ca n-ai facut bine bastonasele, liniutele si alte chestii din categoria invatare.

Ce-mi mai pot aminti de lucrurile de acum 13 ani? Ah, da. Primele mele contacte cu un Pentium I la casa unchiului meu unde jucam cu drag vechiul Prince of Persia 2D, Volfield sau nemuritorul biliard si lucrul cel mai de pret intamplat pe vremea aia a fost clar sa cunosc o persoana speciala aka prietena mea cea mai buna in toti acesti ani si una din persoanele cu care pot vorbi orice la orice ora.

Un gand

Cum sunt si cum eram pot fi 2 lucruri complet diferite, prin prisma faptului ca ca multa lume vrea sa ma cunoasca asa cum sunt si nu cum eram. Dar poate ca modul cum eram nu reflecta aspectul actual ci poate il intareste.

De fapt lucrurile astea doua sunt interconectate. Viata mea asa cum o stie multa lume, se poate numi roz, dar deep down inside of it nu e. Majoritatea oameniilor care cred asta nu ma cunosc cu adevarat si nu-mi cunosc “my issues” cu viata si pur si simplu nu ma inteleg. Pentru mine totul se rezuma la un singur lucru.

Un gand care imi da incredere atunci cand sunt pe cale sa cedez. Mai mult decat un gand e un vis care intotdeauana ma trezeste la realitate si imi arata merit mai mult decat ceea ce mi se intampla. Ultimele luni nu au fost tocmai placute sau pline de fericire pentru mine dar trecutul il las rapid in urma pentru ca nu are rost sa-l agat de mine ca un bolovan. Ce-a fost a fost si “zambeste maine va fi mai rau” nu cred ca are vreo relevanta aici. Stiu doar ca visul ala imi arata ceea ce as putea fi daca sa fiu mai relaxat, sa o las mai moale cu unele lucruri si sa fiu doar eu.

In final outcome-ul e diferit de orice mi s-a intamplat pana acum si duce la un rezultat +. Asa ca le multumesc celor care cred in mine, si care stiu ca pot mai mult si incerc sa fac totul cat mai bine pentru ca “I never back down a challenge”. Visul o sa devina realitate( macar o parte din el) si atunci pot spune ca sunt cu adevarat multumit de ceea ce fac.