Ok. Nu sunt primul, dar sunt al doilea om care scrie despre asta, pe ziua de azi. Va intrebati despre ce? Pai asta.
Adica ce vreti sa spuneti?? Bloggerii nu “poate” sa cante, sau “care este” treaba. Da mai bine zis s-ar putea sa fiu confundat cu bloggerii. Chiar au un simt muzical dezvoltat, dupa cum a aratat zoso in seara asta. Bine EPIC FAIl no. 2 vine dupa altceva din seara asta cand am vazut unde am ajuns prin blogosfera. Bine si nu din cauza mea.
Clar dupa o saptamana de alergat meritam o pauza. Uite asa am ajuns la Coyote Cafe cu Oby, din fratia SISC-ului la Blog’n'Roll unde cel in cauza avea o invitatie si ma luat si pe mine ca guest. Cu o singura conditie: trebuia sa cant. Prea frumos ca sa fie adevarat nuh.
Stage 1: Dupa indelungi parlamentari asupra melodiei pe care ar fi trebuit s-o behai, primesc de la Oby xsl-urile cu melodiile de la karaoke. Oki. Totul bine pana imi dau seama ca aproape nu stiu nimic de acolo. Holy shit! Respir adanc, parcurg foile si dau de doua melodii mai de doamne ajuta: Aerosmith – Dream On si Enrique Iglesias – Hero. Aleg Hero. O bag pe telefon si timp de vreo cateva ore o ascult intensiv. Ajung sa o stiu pe de rost dar bang. Ajungand la fata locului constat ca melodia nici nu era in playlist. Am pus-o. Strike 1.
Stage 2: Dupa un schimb de replici cu “copila blonda” din care ies sifonat si fara 50 ml de bere din cauza lui AdiPopescu, aud ca printre “spectatori” aka bloggeri se infaptuiesc Cabral si zoso, ma pun de acord cu Oby ca tre sa cantam si rasfoim lista cu melodii. OK. Audioslave, Eminem, 50 Cent, Disturbed, Evanescence si pana si James Blunt imi sar in ochi si nu stiu ce sa aleg pana MegaWattii din cele N boxe scot la iveala k: “melodiile cu 04, 05, 06 si NH nu sunt disponibile”. Ne gandim, sa stricat cd-ul. Clar, tehnologia asta.:)
Luam astfel lista de la capat, song title cu song title, NH peste tot pana imi sare in ochi: Berlin – Take my breath away. Pana aici totul bine. Mergem si ne inscriem, primul Oby apoi eu. Calmi, ne asezam la locurile noastre asteptandu-ne frumos randul si ne minunam la prestatia lui zoso cu Miruna. Strike 2.
Stage 3: ….. urmeaza “that boy next door”, adica Oby. Ajunge in fata si fiind prea multa liniste se decide sa spuna vreo 2 blogosferei;) adica sa-l bata pe zoso la trafic. Incepe muzica, total alta decat cea pe care omul si-o alesese si trage de el sa cante bine si canta, pana intr-un final se termina melodia si macar scapa. Urmeaza doua tipe super care nu prea aveau ureche, dar in final imi vine randul. O da! Ce putea sa mi se intample, nu-i asa! “Never say never again” sau “nu vin 2 fara 3″ va spun ceva:-? Ajung in fata, ma prezint ca asa e frumos si mi se pune melodia. Oups! In loc de Berlin primesc Superfreak si totul devine blank. Incerc eu sa deslusesc versurile, blah, blah, pana intr-un final in care se termina piesa si imi vine in minte o zicala celebra de pe YM, “you suck more than I do” plus putine aplauze si un mic gest de la o bloggeritza care ma intreaba daca sunt poet. Strike 3.
Asa ca dupa peripetiile astea ne-am decis sa ne facem nevazuti si sa nu aducem aminte ca ne-am facut de cacao cantand dar n-a amandoi am facut lucrul asta. Premiile “you stink”, sau “Zmeura de nu stiu ce …” se pot acorda la sediul oricarui “Rebu” din tara si strainatate atata timp cat ajung la reciclat.
Pana la urmatorul blogger meet sper sa nu mai cant si va zic nb.
