Zidul Prieteniei

De o luna si ma chinui sa scriu post-ul asta.  Really, nu l-am scris pentru ca la momentul respectiv desi era necesar nu il consideram prea important. Acum s-au mai schimbat lucrurile si am revenit asupra lui.  Zidul Prieteniei? Ce e el? Ce delimiteaza el si mai prejus de toate de ce e necesar?

In principal, zidul prieteniei e linia de demarcatie dintre doua persoane, un hotar greu de trecut daca nu stii cum sa-l abordezi. Uneori milestone-ul pe care trebuie sa-l depasesti e atat de mare incat traiectoria optima devine un fel de out of reach pentru tine.  In termeni mai pe intelesul vostru e limita care marcheaza prietenia dintre un baiat si o fata insa pentru al sparge ai nevoie de multa forta, rabdare si timp.

Necesar e clar ca nimeni nu poate trai fara el, pentru ca totusi exista niste limite dar de ce oare lumea trebuie sa gandeasca in interioul cutiei si sa il tot inalte. Oricat de mult vei incerca la un moment dat te vei lovi de acest zid invizibil si iti va fi imposibil sa-l escaladezi pentru ca de fiecare data cand o vei face te astepti sa primesti aceeasi gura de oxigen, care te va tine in viata pana la un punct ca apoi sa te dai jos pentru a supravietui.

E nasol sa te lovesti de el si sa n-ai habar ce te-a lovit, ca mai apoi sa realizezi ca poate iti era mai bine asa. Insa la un punct te vei satura de acest zid si o sa incerci, sa te chinui sa-l cateri numai ca sa constati in varf ca mai ai un pic si zidul s-a sfaramat si tu pici in neant.

Satul de toate aceste lovituri gen: “nu putem sa fim decat amici”, “nu te vad mai mult decat un prieten(a) bun(a), vei incerca sa-ti intreci limitele si sa lupti pentru ceea ce vrei. Dar ce vei face in continuare? Vei lupta pentru mai mult pentru el/ea si risti sa strici toata relatia de amicitie cu persoana respectiva sau o sa fii persoana din umbra si-ti vei pastra prietenia in ciuda tuturor sentimentelor pe care le ai pentru aceea persoana numai pentru a nu o pierde definitiv? Sincer sa fiu asta e o intrebare pe care ma cam depaseste si n-am nici o idee concreta pentru a scoate pe cineva din aceasta situatie. Outcome-ul va fi intotdeauna acelasi. Oricum ai pune problema cineva sufera. Voi a-ti putea sa raspundeti la intrebarea asta.

In fond e doar un zid imaginar care nu are nici o legaura cu noi, nu-i asa. In realitate nu-i deloc asa. E mai rau.

Am castigat!

Pentru prima data am participat la un concurs din blogosfera romaneasca si am castigat. Bine nu e cine stie ce dar e un inceput asa ca sunt destul de happy pt castig. Postul meu cu povestea despre vacanta din ultima saptamana mi-a adus premiul cel mare la concursul “Castiga cu povestea ta de vacanta” de pe blogatu.

Sper sa nu fie singura data cand o sa castig, si pentru viitoarele concursuri organizate de bloguri romanesti urez tuturor participantilor mult succes.

At home

M-am intors si din vacanta asta scurta, cu forte proaspe si sunt pus pe posturi  frecvente asa ca watch-out! M-am intors si sunt mai determinat ca niciodata. Pentru ce? Urmeaza sa vedeti pe parcurs. Posturile noi vin repede so stay tuned!

M-am intors

Dupa o mica vacanta m-am intors la munca de blogger. Revin in cateva zile cu putin noroc si net.

Caldura mare

Mda. Afara e o caldura de nu mai poti, da macar exista umbra casei unde te poti racori in liniste. Sau macar umbra unei case a prietenilor de la tara cu internet wireless de la vodafone. Asa pot sa fiu un contact cu blogosfera si cu postarea din 3 in 3 zile sa zikem.

Multi se plang ca merge ca naiba netu de la Vodafone da macar merge cat de cat bine pe aici asa k nu am probleme cu scrisu. Doar incarcatul paginilor e mai greu si cere nervi de otel ca sa se incarce.

Anyway am scapat de scoala, ma relaxez acasa, cu seriale si filme si cu multe tutoriale de html, css si xhtml pentru inceput asa ca o sa fiu destul de busy vara asta. Dar o sa scriu. Nu o sa lipsesc nemotivat.

Alta schimbare

Incepand de azi am schimbat tema in red stamp, topul mafia2laur’s top 20 nu mai exista deoarece nu mai sunt la curent cu noutatile din lumea muzicii si serialul dedicat generatiei retelelor sociale de networking/friendship i-a o mica pauza pana la noi ordine.

De azi.

De azi am schimbat tema. E doar o tema intermediara pana imi voi creea propria tema asa ca linkurile vor lipsi o vreme. Nu va speriati. O sa revin in curand.

Pe aici

Gata de maine sunt liber. Scap si de ultimul examen si ma duc acasa. In sfarsit. N-am mai scris de cateva zile asa ca de azi mai scriu pe aici. sa speram ca acasa unde n-am net in incercarea de a schimba tema blogului o sa incerc sa fac o schimbare majora si sa creez o tema proprie. Sa  speram ca o sa mearga. Ca de obicei s-au scris multe lucruri prin blogosfera zilele astea cat am lipsit. Ce ma mira ca multi bloggeri s-au apucat sa scrie de aparitia jocului Diablo 3, mie nu-mi place jocul da gusturile nu se discuta. Ce imi place ca s-au incheiat posturile cu euro, revin review-urile la bloguri ale lui blogatu care incep sa devina din ce in ce mai interesante, chiar imi place cum isi da omul cu parerea si gaseste plusurile si minusurile unui blog. Cocalarii si pitzipoancele au revenit dupa cateva mutari cu personaje noi si demne de luat in deradere si cam atat pentru azi.

Punct si de la capat

Sper ca nu o sa va suparati dar urmatoarele doua-trei saptamani vor fi presarate de ceva actiuni care implica si lipsa netului asa ca post-urile vor lipsi in perioada asta dar apoi voi incerca sa-mi reiau activitatea. Ne mai vedem/auzim/simtim etc.

Dupa un an

In sfarsit am terminat. Primul an de facultate, la care acum 13 ani nici nu visam. Adica nici macar nu stiam ce e aia facultate. Ei bine in acest an de facultate am trecut de la mintea unui pusti, licean la mintea unui semi-adult. De ce semi? Pentru ca in primul rand semi e un termen inventat de mine si care multora dintre actualii mei colegii le-a placut: “semi-adult”, “semi-gagica” si sa vedem ce mai inventez si pe parcurs. Revenind la semi-adult, anul asta de facultate a mai schimbat ceva in mecanismul meu de functionare.

E clar pentru mine si pentru ceilalti ca nu mai suntem copii, nici fizic nici psihic. Sau poate psihic mai sunt dar intr-un procentaj mai mic. Plecatul de acasa iti schimba mentalitatea, cunosti oameni noi, unii mai buni altii mai rai. Iti dezvolti gandirea, ai mai multe responsabilitati, nu mai esti acel/aceea persoana care nu era popular/populara in liceu deoarece lumea la inceput nu te cunoaste si daca tu incerci sa pari altfel decat ai fost pana acum si reusesti sa-i convingi de asta asa vei ramane in ochii lor. Si asta-i adevarul. Nu tu bulleys, nu tu mistouri, nu tu manelarii cu sutele pe juma de metru patrat ci doar o alta lume care ma vede cum sunt eu acum si nu cum am fost in trecut. Ce pot sa mai zic?

Pot sa mai zic ca a mai trecut un an, dar a trecut intr-un stil in care nu m-a asteptam si sunt unele lucruri care au trecut pe langa mine desi nu ma asteptam la ele. Viata de student mi-a oferit alternativa libertate, cunostiinte noi, mentalitati diferite, o gandire de adult in devenire, practic un viewpoint a ceea ce vreau sa fac in viitor. Mi-am deschis un drum si fac tot posibilul sa merg pe el deoarece e drumul la care uneori visam in copilarie sau adolescenta dar pe care inca nu l-am transformat complet in realitate dar pe care il voi duce la bun sfarsit intr-un final. In sfarsit dupa un an ajung acasa si pot spune ca o sa petrec mai mult timp acolo si nu doar 3 zile in weekend-uri sau o saptamana de sarbatori asa cum o faceam acum cateva luni.